paradox

M-ai pictat într-un contrast ciudat de culori vii şi  griuri

Găsesc în mine şi viaţă şi apatie

Nu-mi înţeleg cântecul- o combinaţie inedită de sunet şi tăcere

Mi-s aripile amorţite... nu ştiu să zboare

N-au învăţat încă...

Aştept ziua când vei sparge colivia asta de ţărână

În care stă închis sufletul meu

Atunci îmi voi întinde aripile şi voi zbura

Voi păşi pe vârfuri de munţi înalţi şi voi căuta capătul curcubeului

Aştept.

Ce limbă este asta pe care o vorbesc atunci când nu rostesc cuvinte??

Şi de ce totul din jurul meu o vorbeşte?

...şi luna şi stelele...tot cerul vopsit în albastru

Liniştea vorbeşte mai tare decât cuvintele

Încerc să ascult.