Adună-mă, te rog, adună-mă
Strânge-mi gândurile risipite în prea multe orizonturi
Am obosit de atât pământ
Vreau să privesc mai mult spre ceruri
Să-mi pierd privirea in zenit.
Adună-mă, te rog, adună-mă
Adu-ţi aminte cine sunt
Din univers străbate-o voce: “eşti doar pământ”
Şi-o simt în mine - sunt doar ţărână,
doar pământ.
