mistuire

te nasc, durere.

te scot prin pori.

in mine - agonie.

in mine nu sunt flori...

te-alung, durere.

de ce nu iesi?

prea imi smulgi carnea,

prea ma ranesti.

foc. arde. doare.

intruna ma consumi.

in piept un gol se zbate.

in mine-ai pus carbuni.

despre fericire

Visez...
visez să te cunosc  şi  eu
doar am auzit despre tine

Visez...
dar parcă visul meu
doar aşteptarea mi-o-ntreţine

Visez...
cu ochi închişi visez
mi-e greu să-i pot deschide

Visez...
dar vreau să vad  şi  eu;
lumina mea se stinge

Sunt eu, oglinda ta

Copil de vară, cine eşti?
Te văd cum creşti  şi parcă uit
Că totuşi nu foarte demult
Erai mai verde, temător
Erai la început de zbor
Erai departe-n gândul tău
Erai închis în turnul tău
Erai o muzică-n schimbare
Mereu mereu în căutare

Ce mic erai...
dar te-ai schimbat
de parcă nu-i adevărat.

Da, creşti  şi  zboară  şi  iubeşte
Aleargă, cântă  şi  trăieşte
Ridică-te când cazi  şi  doare
Căci toate, toate-ţi mişcă lumea
Şi  bucuria  şi  furtuna.


Sunt eu aici, oglinda ta
Privesc adânc în lumea ta
Te văd  şi  mic, te văd  şi  mare
Un univers în transformare
Îţi văd lumina ta în noapte
Eu te citesc ca pe o carte.


Sunt eu, sunt eu, oglinda ta
Hai să-ţi arăt povestea ta.

Cerul este un tavan imens pe care l-ai spart în milioane de puncte ca să-ţi pot zări lumina.

paradox

M-ai pictat într-un contrast ciudat de culori vii şi  griuri

Găsesc în mine şi viaţă şi apatie

Nu-mi înţeleg cântecul- o combinaţie inedită de sunet şi tăcere

Mi-s aripile amorţite... nu ştiu să zboare

N-au învăţat încă...

Aştept ziua când vei sparge colivia asta de ţărână

În care stă închis sufletul meu

Atunci îmi voi întinde aripile şi voi zbura

Voi păşi pe vârfuri de munţi înalţi şi voi căuta capătul curcubeului

Aştept.

Ce limbă este asta pe care o vorbesc atunci când nu rostesc cuvinte??

Şi de ce totul din jurul meu o vorbeşte?

...şi luna şi stelele...tot cerul vopsit în albastru

Liniştea vorbeşte mai tare decât cuvintele

Încerc să ascult.

contrast

Chiar dac-un nor îmi ia lumina

şi-o umbră vine-n calea mea

spre Tine eu-mi îndrept privirea

iar Tu-aduci soare-n viaţa mea

E noapte, dar Iţi văd lumina

e frig, dar ce căldura simt!

tăcere...dar Iţi aud vocea

sunt singur, dar prezenţa-Ţi simt

Să cadă orice mască-n faţa-Ţi

e inutil, căci Tu mă ştii

din visu-Ţi m-ai adus la viaţă

un strop de infinit să fiu

...şi sunt a Ta

Adună-mă

Adună-mă, te rog, adună-mă

Strânge-mi gândurile risipite în prea multe orizonturi

Am obosit de atât pământ

Vreau să privesc mai mult spre ceruri

Să-mi pierd privirea in zenit.

Adună-mă, te rog, adună-mă

Adu-ţi aminte cine sunt

Din univers străbate-o voce: “eşti doar pământ”

Şi-o simt în mine - sunt doar ţărână,

doar pământ.