M-ai pictat într-un contrast ciudat de culori vii şi griuri
Găsesc în mine şi viaţă şi apatie
Nu-mi înţeleg cântecul- o combinaţie inedită de sunet şi
tăcere
Mi-s aripile amorţite... nu ştiu să zboare
N-au învăţat încă...
Aştept ziua când vei sparge colivia asta de ţărână
În care stă închis sufletul meu
Atunci îmi voi întinde aripile şi voi zbura
Voi păşi pe vârfuri de munţi înalţi şi voi căuta capătul
curcubeului
Aştept.
Ce limbă este asta pe care o vorbesc atunci când nu rostesc
cuvinte??
Şi de ce totul din jurul meu o vorbeşte?
...şi luna şi stelele...tot cerul vopsit în albastru
Liniştea vorbeşte mai tare decât cuvintele
Încerc să ascult.
