Am vrut sa vin in zbor..
dar mi s-au udat aripile.
Era apa deasupra mea , in nori,
si dedesuptul meu, in mare.
Totusi, voi veni..
ce-mi pasa mie de drumul greu ?!
Drumul nu e nicidecum neted, cum cred cei naivi.
E plin de cioburi ale celor de dinaintea mea,
care au renuntat si si-au spart visurile.
Ma dor talpile si sangereaza,
dar e un foc in mine, ce nu ma lasa sa ma opresc..
Si cand voi ajunge la capatul drumului,
Tu imi vei darui alte aripi .
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerenu imi place fictiunea..
RăspundețiȘtergerenici nu e fictiune frate
RăspundețiȘtergeree relitatea pura
drumul pe care il avem fiecare de strabatut e unul greu, care ne raneste...dar abia astept sa ajung la capat si sa-mi primesc rasplata [aripi noi]
...despre asta am scris, si tu stii ce vreau sa spun, dar te faci ca nu.
asa e..mie imi place sa spun altfel, mult mai clar, mai direct...mai realistic
RăspundețiȘtergereda si eu la fel...numai ca mai pun putin sirop
RăspundețiȘtergere