De multe, multe ori doresc
în linişte să-mi odihnesc
gândirea, visul, inima
să tacă totul, chiar aş vrea.
Dar azi tăcerea a venit.
nici nu ştiam ce mi-am dorit,
căci liniştea e-apăsătoare
şi doare foarte, foarte tare.
O, linişte, aş vrea să taci,
căci zgomotul pe care-l faci
opreşte timpul, zdrobeşte viaţa,
îmi ia chiar vlaga şi speranţa.
Dar, totuşi, nu pleca de tot.
să vii când simt ca nu mai pot
când vocea lumii nu mai tace
să vii din nou, dar adu pace.
căci liniştea-n singuratate
nu e odihnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu